Curajul meu

Uneori, sunt fricoasă. Nu plec, nu fac, nu vreau. Aleg să stau acasă, să gătesc, să mă uit la filme și să nu răspund la mesaje.

Alteori, spun „da”. Accept colaborări, mă înscriu la cursuri, merg la activități. Îmi place să fiu printre oameni. Ce e diferit acum? Nu mai simt că trebuie să dovedesc ceva. Nu-mi mai e frică că greșesc. Mă bucur de tot ce fac și nu mă trezesc dimineața cu gândul că vreau să renunț.

Fac lucrurile pe rând. Dacă nu am chef să vorbesc, mă opresc. Mă retrag. Am înțeles că retragerea e parte din mine. Nu mă mai judec pentru asta. Știu că am nevoie de ea ca să merg mai departe.

Nu mai simt presiunea de a fi pe placul altora. Am învățat să spun „nu” și să-mi ofer timp. Fie că stau cu mine sau că aleg să mă implic în ceva, am grijă să fie ceea ce simt că-mi trebuie. Curajul meu nu e în gesturi mari, ci în alegerile mici, de zi cu zi.